Aparatul primarului

aparatul primarului

Primarul are in subordinea sa un aparat propriu ce comunica cu locuitorii comunei....

Citeste mai mult

Hotarari CL

hotarari cl

Hotararile CL sunt supuse votarii si se refera la buna functionare a comunitatii...

Citeste mai mult

Documente contabile

documente contabile

Aici va sunt prezentate bugetul, bilantul, rectificarile si alte acte privind banii comunei

Citeste mai mult

Declaratii de avere

declaratie de avere si interese

Aici gasiti declaratiile de avere si interese ale membrilor CL si functionarilor publici...

Citeste mai mult

Contact

contact

Printr-un singur click luati legatura cu noi privind problemele pe care le aveti

Citeste mai mult

Dintre formele de acumulare apare terasa şi şesul de pe răul Lohan şi Crasna iar pe cuestele văilor multor pîrae apar aşa numitele hărtoape. Comuna este străbătută de două răuri Crasna şi Lohan.

      Vineţeştiul a fost compus din satul Cordeni şi satul Vineţeşti iar ca tarlale găsim; Horoiata, Ţurchea, Chirtoaca, Analog, Foleşti, Răzăşie, Valea şi Drumul Huşului. Cele mai numeroase familii în Vineţeşti sunt cu numele de Chitic şi Popa, iar în Cordeni întînlim nume de familii ca,Băietu şi Gavrilă. Din cîte se cunoaşte de către localnici de aici nu sa plecat în alte sate. Răzeşii erau proprietari de teren în mai multe sate iar ca unităţi de măsură întînlim funia, pasul, palma, stănjenul, pogoanele, falcia şi prăjina (funia=20 paşi, un pas=6 palme=1,5 m).

      La Cordeni au fost îngropaţi înafara cimitirului soldaţi nemţi în spatele grădinii unui localnic; Morosanu Gică. Satele sunt îmbătrinite iar printre bătrînii satului mai întînlim cîţiva veterani;Chitic Traian, Ciudin Mihai, Cozma Gheorghe, Gavrilă Grigore, Băetu Costică.

      În Vineţeşti nu întînlim alte culte religioase decît cel ortodox, în sat sunt două biserici una în vechii Cordeni cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril construită între anii 1977-1979, iar cealaltă, în Vineţeşti cu hramul Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie construită în jurul anului 1905.

      Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor. Iar ca activităţi secundare avem :morăritul, prelucrarea lemnului, prelucrarea laptelui, a strugurilor, apicultura, pescuitul şi pomicultura.

      Curteni sat vechi de pe timpul lui Ştefan cel Mare are ca tarlale Rîpa Bucşei la Stejar, Buzdugan, Baştină, Baltă, Bălăneşti, Hîrtop, Livezi şi Şipot. Acest sat în vechime era format dim două părţi, Popeşti şi Curtenii iar dintr-un document vechi pe care îl anexăm alăturat neamul Agarici este printre primii ce- au descălecat pe aceste meleaguri.

      În satul Curteni există o biserică din lemn cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril care datează din anul 1475 construită în incinta cimitirului; dar actualmente este degradată în proporţie de 90 %. Totuşi în sat mai există o biserică cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.

       Localnicii satului au îmbătrînit puţini la număr şi totuşi mai întînlim cîţiva veterani; Solomon Ioan, Cornea Mihai, Arhire Dumitru, Cîsu Mihai, Samoilă Gheorghe şi Avram Grigore.

      Bătrînii ne povestesc cît de frumos se distrau la hore, baluri şi nunţile care începeau şi parcă uitau să se mai termine, de sîmbătă pînă marţi. Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor.Iar ca activităţi secundare avem :morăritul, prelucrarea laptelui, a strugurilor, apicultura, pescuitul şi pomicultura.

      Olteneşti vine de la numele unui ţăran”Oltenescu” care a fost împroprietărit pe aceste meleaguri de Ştefan cel Mare, ca tarlale întînlim Moisea, în Tei, Teasc, la Fabrică, Drăgoteşti, Budăia, Valea Merilor la Burghelea şi în Baltă, iar ca părţi de sat;Văduleţ şi Streaua.

      În memoria cetăţenilor au rămas ca amintiri frumoasele hore, nunţile de la ţară care se făceau cu fanfară, începeau de sîmbătă şi se terminau marţi. Cîţiva localnici îşi aduc aminte cum au fost îngropaţi soldaţi nemţi pe şesul Olteneştiului în lozie, după calea ferată.

      În satul Olteneşti sunt două biserici,una construită în centrul satului în anul 1902 şi sfinţită în anul 1905 cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar cealaltă în incinta cimitirului cu hramul Sfinţii Mari ÎmpăraţiConstantin şi mama sa Elena.

Click pe imagine pentru a o vedea mărită

      Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor. Iar ca activităţi secundare avem: morăritul, prelucrarea laptelui, a strugurilor, apicultura, pescuitul, pomicultura şi nu în ultimul rînd abatorizarea şi prelucrarea cărnii.

      Târzii sat format din mai multe părţi; Petrileşti, Deal, Bădălan, Broşteni, Doguleasa, Valea, Lohanul şi Hîrtop, iar ca tarlale întînlim; Budăia, Dragoteşti, Analog, Lohan, Pîrlita, Teasc, Modruz, Andonoaia, Cîrjău, Moara Chiricăi, la Pădure, Coşoteni, Parcele, Măua, Sesul Crasnei, Poiana lui Bălan, Coasta Dobrei, Dealul Bărladului, Cînepărie şi Dealul Pîhnei.

      Târzii este satul cu cel mai mare număr de locuitori din comună, aici întînlim înafară de cultul creştin ortodox şi un alt cult mai restrîns numit creştin după evanghelie. Se spune că doar o parte de sat şi anume Petrileşti se află pe vatra lui veche la nord de fostul conac boeresc.

       Biserica din sat a fost construită de familia boerilor Costică Constantin dar şi cu participarea tuturor locuitorilor în anii 1898-1899 şi sfinţită la 02. 02. 1899 cu hramul Sfîntului Ierarh Nicolae.

      În anul 1907 localnicii satului Târzii au luat parte la o răscoală ţărănească. Bătrînii ne povestesc cît de frumos se distrau la hore, baluri şi nunţile care începeau şi parcă uitau să se mai termine, de sîmbătă pînă marţi. Astăzi mai întînlim cîţiva din cei ce au luptat în ultimul război cum sunt: Bîrzu Vasile, Blejeru Gheorghe, Ciobotaru Constantin, Geles Gheorghe, Mihalache Constantin, Mihalache Sandu, Mihoci Simion, Moga Gheorghe, Moraru Petru, Năstase Gheorghe, Negoiţă Vasile, Romaşcu Vasile, Sonea Ioan şi Bulugu Ioan care la data de 19. 01.2008 a împlinit respectabila vîrstă de 100 ani, fapt pentru care i sa înmînat o DIPLOMĂ DE CENTENAR.

      Din discuţiile purtate cu aceşti veterani am aflat că şi pe teritoriul satului Târzii au fost îngropaţi înafara cimitirului ; în rîpă la Prisecaru şi chiar în grădina unuia dintre veterani, Ciobotaru Constantin.Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor.

      Iar ca activităţi secundare avem: morăritul, prelucrarea laptelui, a strugurilor, apicultura, pescuitul, pomicultura şi nu în ultimul rînd abatorizarea şi prelucrarea cărnii.

      Pâhna, aşezat ca într-un cuib de rîndunică este înconjurat de cîteva tarlale cum ar fi: Dealul Pâhnei, Corhana, Coşotenii şi Moara Chiricăi. Un sătuc mic, nu mult peste suta de locuitori, unde nu mai întînlim decît un singur veteran Mihoci Petru. Biserica din sat a fost construită de localnici în anul 1925 iar de atunci pînă în prezent a suferit două reparaţii în 1940 şi1977 cu hramul Sfinţilor Arhangeli Mihail şi Gavril.

Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor.

       Zgura sat înconjurat de păduri format din două părţi, Zgura din jos şi Zgura din sus şi ca tarlale întînlim;Moisea, Frasinu, Strătuloaia, Tei, Observator şi Bostăneşti.Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor. În sat există biserica construită în incinta cimitirului în anul 1910 şi tot în această localitate a existat un schit construit în anul 1838 dar care, nu se ştie din ce motive, a fost distrus prin ardere. Circulă o legendă că în acest schit ar fi pătruns şi Alexandru Ioan Cuza, deghizat într-un ţăran de rînd, şi ar fi depistat ceva lucruri necurate; aici locuiau şi măici şi călugări şi s-ar fi dat naştere unor prunci care au fost aruncaţi în iazul de lîngă schit.

      Aflînd de aceste lucruri domnitorul ar fi dat ordin să i se dea foc schitului şi distrugerea digului de la iaz. Pe acest loc a fost ridicată o cruce în anul 1904 de către un doctor pe care nici localnicii nu l-au cunoscut.

      La nivelul comunei întînlim sate întregi de clăcaşi cum sînt; Târzii, Cordeni, parte din Vineţeşti şi Zgura iar ca sate de răzeşi întînlim; Curteni, Vineţeşti, Olteneşti şi Pâhna.

      Nu toate localităţile sunt aşezate pe vatra lor veche ci au avut loc mutări cum ar fi: Cordeni parte din satul Vineţeşti este format din localnici veniţi în grupuri mari din satul Barboşi, locul de naştere al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, să muncească la boierul din Vineţeşti.

      De aici îşi are şi denumirea de Drumul lui Cuza, la vest de satul Zgura, ce vine de la Barboşi spre Olteneşti, Vineţeşti şi Soleşti, drum pe care Alexandru Ioan Cuza îl parcurgea deseori mergînd la viitoarea lui soţie Elena Cuza.

      Târzii sat de clăcaşi strămutat din Coşoteni şi aşezîndu-se în jurul conacului boeresc mai precis la sud de conac, deoarece singura parte de sat ce se află pe vechea vatră este Petrileştiul.

      Din manuscrise vechi se spune că satele de pe valea Lohanului dar şi de pe valea Crasnei au luat fiinţă înainte de 1500 şi erau aşezări cu caracter militar, ca puncte de apărare împotriva prădătorilor.

      Majoritatea oamenilor mergeau la tîrguri şi iarmaroace în Crasna pe 26 octombrie, Vutcani 15 august, Huşi 14 septembrie şi Vaslui 08 septembrie pentru vînzări şi schimburi de mărfuri.

      În mai toate satele comunei întînlim tîmplari, ferari, tinichigii, dogari am avut în satul Zgura o familie de olari dar odată cu venirea colectivizării le­a fost luată roata olarului şi majoritatea au plecat la muncă în diferite oraşe, rămînînd un singur moştenitor Iacob Gheorghe care pe lîngă faptul că este bătrăn are şi un picior amputat.

      Sunt localnici care se mai ocupă şi astăzi cu împletitul coşurilor de răchită; Parfene Mihai, Drosu Costică şi Solomon Ioan, se confecţionează mături din sorg; Mihalache Mihai şi Perju Emil.

     Femeile gospodarilor din sate în anotimpul rece se ocupă cu: torsul lănei, împletitul şi ţesutul covoarelor, cuverturelor de tot felul. Ca produse agricole se găsesc: porumb, grîu, ovăz, fasole, cartofi, ceapă, usturoi şi altele. Sa plecat la muncă în toate colţurile ţării, iar acum au luat drumul străinătăţii Italia, Portugalia, Spania şi alte state.

     Datorită îmbătrînirii, a procesului de creştere a mortalităţii şi scădere a natalităţii puţini tineri mai există în sate; pînă în 35 de ani 10%, între 35 şi 65 de ani 60 % şi peste 65 ani 30 % iar proporţiile între femei şi bărbaţi tot pe limite de vîrstă este: pînă în 35 de ani 6% femei şi 4% bărbaţi între 35 şi 65 de ani 40% femei şi 20% bărbaţi şi peste 65 ani 20% femei şi 10% bărbaţi.

     Acum tinerii se întrec în construirea de case cît mai frumoase cu fel de fel de arhitecturi şi culori. Există o diferenţă mare între structura caselor vechi şi cele construite actual, cele vechi erau compuse din două-trei încăperi, construite din pămînt (lut) cu furci de lemn.

     Construcţii în cîmp nu sunt înafară de stîni care sunt folosite din primăvară pînă toamna tărziu cînd vine prima zăpadă.

      Gospodăriile sunt împrejmuite cu garduri din scîndură, plasă de sîrmă, plăci de beton sau din fier forjat acestea din urmă doar la instituţii. Majoritatea porţilor sunt făcute din scîndură sau fier.

      Actualmente casele sunt construite din: chirpici, cărămidă, bolţari cu fundaţii din beton, armătură şi centuri iar argelele din grinzi şi căpriori de lemn. Înafară de casa propriuzisă întînlim construite bucătării de vară cu magazii şi dedesuptul acestora beci,tot ca anexe gospodăreşti majoritatea gospodăriilor au construite grajduri, saivane pentru animale, pătul pentru ceriale şi mai recent fînare pentru furaje.

Nu se mai întînlesc acele elemente artistice pe care maiştrii dulgheri le aplicau pe porţile gospodarilor.

      Singura clădire din lemn care mai există este acea bisericuţă din satul Curteni cu o vechime de peste 500 de ani. Binenţeles că acum nu mai există bordeie unde să locuiască familii, dar au existat, singurele bordeie sunt la stîni unde ciobanii le folosesc pe timpul iernii la o stînă în coşoteni. Sobele sunt făcute din cărămidă lipite cu lut şi din teracotă.

      Iluminatul în trecut se făcea cu: opaiţ, candelă şi mai tărziu lămpi cu petrol. În opaiţ şi candelă se punea ulei. Cel mai des alimentele se păstrau în vase de lut dar acum în congelatoare, frigidere sau lăzi frigorifice.

      Într-o încăpere din casele localnicilor se găsesc: pe peretele de la intrare este construită soba, lîngă sobă sunt aşezate paturile unu sau două, pe peretele din faţă dulap, şifonier sau vitrină iar la geam masa cu scaunele.

P5020554.JPG -


      Doar bătrînii mai pastrează şi acum lăzile de zestre amplasate în camerele de curat. În casele bătrîneşti se mai întînlesc podele din lut sau scîndură, pe cînd în casele noi găsim gresie şi parchet.

      Casele bătrînilor sunt văruite în culori deschise cu brîie de o nuanţă puţin mai închisă şi la podea şi la tavan, pe cînd casele noi cu tencuieli interioare din ciment sunt zugrăvite în fel de fel de culori.

      În majoritatea gospodăriilor întînlim unelte: de cioplit, topor, secure, bardă, teslă; de săpat sau prăşit, hărleţ, sapă, cazma, tîrnacop, ştangă; de cosit şi adunat, coasă, furcă, greblă; de tăiat, joagărul şi ferăstrăul; de găurit,coarba, datorită apariţiei multor unelte performante, drujbă, gater, abric, tractoarele cu tot felul de utilaje multe din cele vechi au dispărut.

      La Vineţeşti în gospodăria numitului Scutaru Petru am găsit rămase de la părinţi: chiuă cu chilug, stative, ursitoare, vîrtelniţă, iţe de ţesut, suluri, meliţă şi raghilă (fiind acea unealtă ce se folosea la separarea cînepei de rezidurile lemnoase).

Scroll to top